urcând şi coborând
vă mai amintiţi cum priveaţi lumea atunci când eraţi mici? cum oricine părea un fel de păsări-răs-lungilă? vă mai amintiţi strângerea de mână a bunicului în timp ce vă ducea şi aducea de la grădiniţă şi cum ţineaţi mâna ridicată pentru că altfel nu ajungeaţi la nivelul mâinii lui? şi cum cu trecerea anilor mână ridicată până peste nivelul capului a început să coboare încet încet, în fiecare an observând părinţii şi bunicii cum se apropie de voi şi cum trăsăturile lor faciale, observate în timpul mersului se transformă din relativ groteşti în unele normale, umane?acum,când mă mândresc cu cei 186 de cm ai mei, retrăiesc totuşi acel sentiment de a fi mai mic decât ceilalţi atunci când cobor scări.E un sentiment plăcut să îi vezi pe ceilalţi de la acelaşi nivel, să te pui în locul lor, să vezi cum e. Asta vine ca o completare la a încerca să gândeşti cum gândesc ei, să încerci să îi analizezi, să încerci să ajungi să ştii cum ar reacţiona în anumite situaţii.
Deocamdată atât..o să urmeze şi partea cu urcatul.
Labels: thoughts
posted by Andrei @ 6:48 PM
Comments: 0
