mergând prin noapte
ţigările -un viciu important în vieţile noastre de fumători, un mijloc de a socializa"n-ai o ţigară?"
"nu!"
Nu ăsta, ci
"hai la o ţigară"
"hai"
"eu sunt andrei"
"rafaela, îmi pare bine"
"muzică?"
"da"
"orice?"
"jazz"
"şi mie".
Cu alte cuvinte, am fost până la magazinul din staţie să-mi iau ţigări. Şi după ce le-am luat mă gândeam..de ce make-ul ăsta? de ce nu altul? pentru că-s lucky..lights. pentru că amintirea mea despre lucky lights este a unui unchi de-al unui prieten de-ai mei, un tip pe-atunci la vreo 25 de ani, în ochii mei, care era îmbrăcat în piele, cu o curea cu cataramă mare geacă de piele cu semnul de la harley.. avea stilul chopper pe route 66. pentru că aşa mă văd eu, pentru că-mi place să fiu în mai multe feluri, unul din ele e ăsta-rebel, pentru că sunt "toasted". de-aia. am trecut prin nenumăratele mărci de ţigări, de la curiozitatea manifestată pentru mărăsesti, plugarul şi doina până la dunhill fine cut. albastru închis. negrul e prea nicotinizat.. îi ia din aromă. kent lung "de doctori"- tare, cu o aromă aparte. benson and hedges - aer britanic, tutun românesc. marlboro lights sau full flavour 100's- interesant, rough. sau parliament- filtru aparte, mie îmi trezesc sentimentul de distintie.
Şi de lucky m-am ataşat de vreun an de zile.
posted by Andrei @ 1:19 AM
Comments: 0
